Imperiul Interzis: Ce se ascunde în cele 99% din Catacombele din Paris care sunt interzise turiștilor?
Imperiul interzis
Ce se ascunde în Catacombele din Paris?
Orașul oaselor
Probabil că ați auzit de celebrele Catacombe din Paris. Poate că le-ați și vizitat. Dar știați că turul oficial reprezintă doar o mică parte din ansamblu? Porțiunea deschisă turiștilor este doar un traseu sigur și bine iluminat, de 1,5 kilometri. Imediat dincolo de porțile încuiate se află adevărata lume subterană. Întinzându-se în întunericul beznă se află un labirint de tuneluri secrete de 300 de kilometri.
Deci, de ce publicului i se permite accesul doar în acea mică secțiune?
Totul se reduce la siguranță. Coborând la 20 de metri sub străzile orașului, această imensă lume subterană este, de fapt, un vechi sistem de cariere subterane de calcar. Ea adăpostește oasele a peste șase milioane de parizieni, mutate acolo încă din secolul al XVIII-lea, când cimitirele supraaglomerate ale orașului au început să provoace o criză majoră de sănătate. Osariul oficial acoperă aproximativ 11.000 de metri pătrați. Restul tunelurilor interzise este format în mare parte din coridoare de piatră goale și tăcute. Dincolo de porțile grele ale muzeului, vechile tuneluri de calcar se prăbușesc, sunt inundate și predispuse la surpări bruște, fiind prea periculoase pentru public.
Cum o criză de sănătate publică a dus la construirea Catacombelor
Pentru a înțelege de ce există aceste catacombe, trebuie să ne întoarcem cu gândul la Parisul secolului al XVIII-lea. Orașul se confrunta cu o criză gravă de sănătate publică: cimitirele sale erau complet supraîncărcate. Cel mai grav loc era Cimitirul Les Innocents. Solul devenise atât de saturat de rămășițe în descompunere încât polua fântânile locale și răspândea un miros toxic și insuportabil în tot orașul. Situația de urgență a atins punctul critic în 1780, când ploile torențiale au provocat spargerea unui zid al cimitirului, împrăștiind cadavre în descompunere. În urma unor decrete anterioare ale regelui Ludovic al XV-lea de interzicere a înmormântărilor în interiorul orașului, criza gravă l-a forțat pe regele Ludovic al XVI-lea să ia în cele din urmă măsuri drastice. În 1786, orașul a început să mute rămășițele în carierele de calcar subterane abandonate, creând astfel oficial Catacombele.
Dacă v-ați întrebat vreodată câte cadavre se află exact în catacombele din Paris, răspunsul uluitor este de aproximativ șase milioane. Mutarea lor a fost o sarcină uriașă și înfiorătoare, care a durat ani de zile. În fiecare noapte, căruțe grele încărcate cu oase se deplasau pe străzile întunecate, conduse de preoți care cântau rugăciuni. Astăzi, acest cimitir uriaș constituie, la propriu, fundația pe care se sprijină Parisul modern.
Explorarea subteranului: Cata-flics vs. Catafili
Cei 300 de kilometri de tuneluri necartografiate sunt periculoase și strict interzise accesului. Pentru a gestiona subcultura subterană a „catafililor”, poliția pariziană a înființat o unitate specializată, supranumită afectuos „Cata-flics” (polițiștii catacombelor). Înarmați cu lanterne puternice, cizme impermeabile până la coapse și hărți strict secrete, acești ofițeri specializați își petrec turele patrulând labirintul întunecat ca smoala.
Ce fac de fapt Cata-flics-ii în întuneric?
- Vânătoarea intrușilor: Aceștia îi urmăresc pe „Cataphiles” (exploratori urbani care se strecoară în interior pentru a-și petrece timpul, a picta murale sau a cartografia tunelurile). Dacă ești prins de poliție, nu vei ajunge la închisoare, dar vei primi o amendă și vei fi escortat înapoi la suprafață.
- Salvarea vieților: Aceasta este cea mai importantă sarcină a lor. Oamenii care se strecoară înăuntru fără un ghid s-ar putea rătăci cu ușurință. „Cata-flics” sunt instruiți să-i găsească pe căutătorii de senzații tari blocați înainte ca bateriile lanternelor lor să se epuizeze.
- Blocarea accesului: Poliția caută în permanență noi modalități prin care oamenii pătrund în rețea, cum ar fi capacele de canalizare descuiate, gurile de aerisire ale metroului sau ușile ascunse ale subsolurilor, și le blochează.
Pe lângă turiștii rătăciți, Cata-flics descoperă frecvent galerii de artă subterane, dormitoare secrete cu saci de dormit și chiar rămășițele unor petreceri ilegale din subteran.
Mituri vs. realitate: cinematografe secrete și jafuri de vin
Tunelurile ascunse sunt înconjurate de zvonuri nebunești, dar unele dintre cele mai trăsnite povești sunt complet adevărate. Oamenii au folosit acest labirint adânc pentru mult mai mult decât simpla explorare.
- Cinematograful secret (2004): Polițiștii aflați într-o misiune de antrenament sub piața Trocadéro au dat întâmplător peste o încăpere imensă de 400 de metri pătrați. În interior, un grup artistic underground furase energie electrică din rețeaua orașului pentru a construi un cinematograf complet funcțional, dotat cu un ecran gigant, un bar și un restaurant. Când poliția s-a întors câteva zile mai târziu pentru a-l demola, totul dispăruse. Grupul a lăsat în urmă un singur bilet pe podea: „Nu încercați să ne găsiți”.
- Marele jaf de vinuri (2017): Hoții au pus la cale un jaf demn de un film, folosind tunelurile. S-au îndreptat direct sub un bloc de apartamente de lux, au forat în sus prin calcarul moale și au pătruns într-o pivniță privată. Au luat peste 300 de sticle de vin grand cru extrem de scump, în valoare de 250.000 de euro, și au dispărut înapoi în labirintul întunecat. Până în prezent, nu a fost identificat niciun suspect.
FAPT INTERESANT
Cu mult înainte ca „catafilii” moderni să înceapă să organizeze petreceri ilegale în subteran, înalta societate franceză din secolul al XIX-lea a pus pe picioare cel mai secret concert cu putință.
În primăvara anului 1897, Catacombele din Paris s-au transformat într-o sală de concerte secretă, deschisă la miezul nopții. Un grup restrâns de muzicieni și scriitori a primit invitații secrete la un concert subteran. Odată ajunși în tunelurile adânci, căptușite cu oase, oaspeții au avut parte de un concert complet, susținut de o orchestră live. Chiar acolo, în întuneric, înconjurați de milioane de schelete, muzicienii au interpretat piese clasice perfect potrivite temei, precum „Marșul funerar” al lui Chopin și „Danse Macabre” a lui Camille Saint-Saëns. Acesta rămâne unul dintre cele mai faimoase, misterioase și exclusive concerte subterane din istoria Parisului.
De ce a ascuns Parisul un labirint de 300 de kilometri?
Răspunsul scurt este că repararea lor pare irealistă. Încercarea de a repara și consolida sute de mile de piatră veche și sfărâmată este costisitoare, așa că tunelurile au fost lăsate în întuneric. Totuși, asta nu înseamnă că sunt uitate sau neglijate. De fapt, Parisul dispune de o echipă dedicată de ingineri care monitorizează rețeaua subterană pentru a împiedica prăbușirea străzilor de la suprafață. Dacă o secțiune de tunel se slăbește și amenință o clădire de la suprafață, membrii echipei coboară și o umplu cu beton pentru a stabiliza solul. Din când în când, urbanistii dezbat transformarea câtorva locuri mici și accesibile în noi proiecte urbane. Dar, în mare parte, planul nu se va schimba deocamdată. Marea majoritate a rețelei va rămâne închisă, fiind doar o fundație tăcută care susține orașul plin de viață de deasupra.
Există vreun plan concret de a face ceva acolo?
Pe lângă planurile oficiale ale orașului, experții dezbat modul în care ar trebui abordată partea ascunsă a labirintului. Discuțiile și strategiile se concentrează pe siguranța publică, defectele structurale geologice și menținerea stabilității străzilor.
Utilizarea tehnologiei pentru identificarea spațiilor goale: Inginerii doresc să folosească drone zburătoare și lasere 3D de ultimă generație pentru a cartografia tunelurile ascunse. Acest lucru îi ajută să identifice punctele vulnerabile înainte ca solul să se prăbușească și să creeze gropi periculoase pe străzile de deasupra.
Păstrarea istoriei vs. umplerea golurilor: Atunci când se construiesc clădiri noi deasupra, experții dezbat modul în care se poate conserva spațiul subteran. Umplerea completă a tunelurilor cu beton este ieftină și sigură, dar distruge istoria; construirea de stâlpi de piatră salvează tunelurile, dar este foarte costisitoare și riscantă.
Securitate sporită: Pentru a împiedica accesul intrușilor ilegali și a monitoriza mișcarea rocilor, experții doresc să instaleze senzori automatici de mișcare și alarme subterane, în loc să trimită pur și simplu paznici umani să verifice.
Noi utilizări ecologice: Unii urbaniști discută despre utilizarea părților sigure și solide ale tunelurilor pentru nevoile moderne, cum ar fi captarea căldurii subterane pentru clădiri sau stocarea apei de ploaie în exces în timpul furtunilor puternice.
Viitorul de mai jos
În prezent, la Paris se construiește „Grand Paris Express”, un proiect de extindere de amploare a rețelei de metrou, care se va desfășura până în 2031. Deoarece aceste linii feroviare gigantice trebuie să se sape la adâncime mare sub pământ, inginerii cartografiază în mod activ vechile cariere. Pentru a preveni prăbușirea străzilor orașului în timpul lucrărilor de construcție, cavitățile goale cele mai instabile sunt umplute cu beton armat.
FAPT INTERESANT
Potrivit autorităților oficiale, nu există înregistrări moderne privind decesul vreunei persoane care s-ar fi rătăcit sau ar fi suferit leziuni în Catacombele din Paris. De fapt, singurul deces documentat oficial ca urmare a rătăcirii în labirint este unul istoric. În noiembrie 1793, un angajat al spitalului pe nume Philibert Aspairt a dispărut în întuneric, iar cadavrul său a fost descoperit abia unsprezece ani mai târziu (fapt confirmat și astăzi de certificatul său de deces din 1804, păstrat în arhivele din Paris).
Deși și astăzi mai există persoane care se rătăcesc ocazional explorând secțiunile interzise și necartografiate ale tunelurilor – cel mai notabil caz fiind cel al celor doi adolescenți care s-au rătăcit timp de trei zile înghețate în 2017 –, aceștia sunt salvați cu succes de către autorități. Pentru a preveni tragedii istorice precum cea a lui Philibert și accidentele din zilele noastre, traseul turistic legal de 1,5 kilometri este supravegheat îndeaproape, gestionat strict și cartografiat cu atenție de către oficialii muzeului și de către guvernul francez.
De ce calea oficială este singura cale?
Cele 99% ascunse ale Catacombelor din Paris vor rămâne întotdeauna învăluite în mister și legende urbane sălbatice. Cu toate acestea, deși acest labirint interzis de 300 de kilometri este fascinant, explorarea lui este periculoasă. Fără iluminare adecvată, hărți fiabile sau ventilație, riscul de a te rătăci, de a te răni sau de a rămâne blocat în urma unei surpări bruște este extrem de ridicat.
De aceea, traseul turistic oficial de 1,5 kilometri rămâne cea mai bună modalitate de a descoperi această lume subterană. Deși reprezintă doar 1% din vasta rețea, este singura modalitate sigură și responsabilă de a o explora.
De asemenea, Catacombele din Paris sunt, în primul rând, un cimitir colectiv istoric. Explorarea traseului amenajat asigură că rămășițele celor șase milioane de parizieni care odihnesc acolo sunt tratate cu solemnitatea și respectul pe care le merită.
SFAT DE LA EXPERȚI
Vrei să descoperi pe propria piele istoria înfiorătoare a Catacombelor? Alătură-te turului nostru „Catacombele din Paris” pentru a evita cozile, a asculta povești incredibile și a explora în siguranță celebrul osuar parizian.
Consultă biletele noastre pentru Catacombele din Paris pentru a-ți asigura locul!
Ai de gând să faci o călătorie la Paris în curând?
Profitați la maximum de călătoria dumneavoastră și de coborârea în subteran cu ajutorul ghidului nostru de călătorie specializat.